Model de calcul si conventii¶
Pentru a realiza calculele de verificare a zidului, programul parcurge următoarele faze:
Faza I
Sunt evaluate presiunile terenului și eventualele suprasarcini asupra elevației. Aceasta este divizată într-un număr fix de secțiuni care, apoi, vor constitui secțiunile de verificare. În aceasta faza suprafața de împingere se consideră a fi fata amonte a elevației, iar atunci când se alege operarea cu metoda Coulomb, aceasta se consideră înclinată cu unghiul de forfecare teren-zid definit în caracteristicile geotehnice. Dacă, în schimb, se alege metoda lui Rankine, împingerea se considera orizontală. în faza I, programul determina solicitările doar asupra elevației și efectuează verificările structurale în funcție de materialele definite de către utilizator și de tipul criteriului ales (tensiuni admisibile (în cazul alegerii normativelor italiene) sau stări limita).
Faza II
În aceasta fază se efectuează din nou calculele presiunilor terenului, considerând că suprafață de împingere verticală care trece prin latura tălpii fundației din amonte. în acest caz, alegând metoda lui Coulomb, nu se mai ia în considerare unghiul de forfecare teren-zid, ci unghiul de rezistență al terenului. Cea de-a doua faza, cuprinde deci determinarea solicitărilor totale (momentul răsturnării și momentul de sațiabilitate) în funcție de originea sistemului de referință care se fixează în coltul inferior al fundației în aval. După aceea, programul efectuează obișnuitele verificări de stării limita ultime la răsturnare, alunecare și sarcina limită.
Faza III
Acesta fază de calcul prevede determinarea solicitărilor asupra consolelor de fundație, care sunt divizate într-un număr fix de secțiuni. în aceste secțiuni se efectuează deci și verificările structurale. Dacă fundația nu este ancorata pe piloți, aceasta este faza finală a calculului.
Faza IV
Această ultimă fază este prevăzută numai în prezența piloților. Acțiunile transmise de zid piloților sunt forța orizontală, forța verticală și momentul obținute în faza II. Utilizatorul poate alege să transmită piloților momentul rezultant (echilibrul tuturor acțiunilor, de răsturnare și stabilizatoare) sau numai momentul de răsturnare, alegere acoperitoare; în ambele cazuri momentul este raportat la centrul de greutate al capetelor piloților. De asemenea, piloților li se poate atribui numai o parte (de la 70% la 100%) din sarcinile verticale și din moment: restul revine terenului de sub radier.
Acțiunile sunt repartizate între rânduri considerând radierul rigid, cu rigiditățile axială și transversală ale fiecărui pilot, înclinările rândurilor și legătura pilot-radier prin articulație sau încastrare. Programul verifică apoi toate rândurile: sarcina limită este guvernată de rândul cu factorul de siguranță minim, armătura de înfășurătoarea solicitărilor tuturor rândurilor. Modelul este descris în Grup de piloți.