Calculul contraforților: consolă în T și elevația ca placă¶
Această pagină descrie metoda cu care MDC calculează zidurile cu contraforți. Datele (interax, grosime, poziție interioară sau exterioară) se introduc așa cum este descris în Contraforti; aici se explică modul în care contrafortul și elevația sunt verificate și armate.
Pe scurt:
- se calculează ca elemente structurale contraforții exteriori (pe partea aval, deasupra consolei aval a fundației);
- fiecare contrafort, împreună cu partea de elevație care conlucrează, este o consolă în T întors încărcată cu acțiunile unui interax;
- elevația dintre doi contraforți este o placă încastrată la bază și pe contraforți, liberă la partea superioară;
- armătura contrafortului (bare pe marginea înclinată și etrieri ai inimii) este proiectată de program și apare în desen, în extrasul de armătură și în raportul de calcul.
Proiecte existente
Metoda înlocuiește metoda grosimii echivalente folosită în versiunile anterioare, care nu mai poate fi selectată. Proiectele cu contraforți sunt recalculate cu noua metodă: armăturile elevației și verificările pot fi diferite față de rezultatele obținute anterior.

De ce a fost înlocuită metoda anterioară¶
În versiunile anterioare, în fiecare secțiune a elevației, secțiunea în T formată din contrafort (inimă) și elevație (talpă cu lățimea egală cu interaxul B) era înlocuită cu un dreptunghi lat de 1 m cu același moment de inerție centroidal:
iar armătura era proiectată pe o secțiune 100 × heq cu solicitările pe metru. Procedura avea trei defecte:
- O echivalență de rigiditate folosită ca echivalență de rezistență. Două secțiuni cu aceeași inerție nu au aceeași rezistență: brațul cuplului intern, poziția armăturii și zona comprimată sunt diferite. Cu o elevație de 20 cm și contraforți de 20 cm la 2,00 m, adânci de 1,80 m la bază, se obținea heq ≈ 109 cm: armătura era calculată cu brațul unei secțiuni înalte de 109 cm, dar era pusă într-o elevație de 20 cm, în defavoarea siguranței.
- Contrafortul nu era armat. Contrafortul contribuia la rigiditate, dar nu era verificat și nici armat ca element de sine stătător.
- Forța tăietoare era verificată pe o lățime de 100 cm, în timp ce elementul care preia forța tăietoare este inima contrafortului (în exemplu 20 cm la fiecare 200 cm, adică 10 cm pe metru).
Lipsea, de asemenea, verificarea elevației dintre contraforți, care se încovoaie și pe orizontală.
Solicitările consolei (N, V, M pe metru de zid) rezultă din echilibru și nu depind de rigidități: rămân cele calculate de MDC cu modelul de calcul al zidului în consolă. Noua metodă schimbă secțiunea rezistentă și adaugă verificările care lipseau.
Contraforți exteriori și interiori¶
Contraforți exteriori (partea aval). Contrafortul este un triunghi deasupra consolei aval a fundației: urcă pe toată înălțimea elevației de-a lungul feței aval și coboară cu marginea liberă înclinată până la capătul consolei. Împingerea pământului întinde fața amonte a elevației și comprimă marginea înclinată: contrafortul lucrează ca inimă comprimată a unui T întors și mărește efectiv brațul forțelor interne. Aceștia sunt contraforții calculați cu metoda descrisă în această pagină.
Contraforți interiori (partea amonte, deasupra consolei amonte a fundației). Nu sunt calculați ca elemente structurale. Greutatea lor este luată în considerare (solicitări, verificări globale, fundație), dar nu contribuie la rezistență: elevația este verificată ca o consolă fără contraforți, cu grosimea sa reală. Raportul de calcul semnalează acest lucru. Pentru a calcula contrafortul ca element structural trebuie folosiți contraforți exteriori sau un model dedicat.
Greutatea și inerția seismică a contrafortului¶
Greutatea contrafortului este calculată cu greutatea volumică a materialului zidului și cu același coeficient parțial ca greutatea proprie a zidului în combinație. În combinațiile seismice se adaugă forța de inerție orizontală kh·W.
- În verificările globale (răsturnare, alunecare, capacitate portantă) și în acțiunile asupra fundației și a piloților, greutatea contrafortului și inerția sa acționează ca o încărcare pe metru de zid, W/i, aplicată în centrul de greutate al contrafortului.
- În secțiunile elevației greutatea contrafortului nu se adună la încărcările pe metru: intră în verificarea secțiunii în T, secțiune cu secțiune, doar cu partea contrafortului aflată deasupra secțiunii.
Consola în T întors¶
Geometria secțiunii¶
În fiecare secțiune de calcul a elevației, la cota z, secțiunea rezistentă este un T întors format din:
- inimă: contrafortul, cu lățimea bw (grosimea contrafortului) și adâncime variabilă cu cota, de la marginea înclinată până la fața aval a elevației;
- talpă: elevația, cu grosimea s (variabilă cu cota dacă elevația este înclinată) și lățimea activă beff.
Înălțimea totală a secțiunii hT(z) merge de la marginea înclinată până la fața amonte a elevației. Înălțimea utilă este
unde c este distanța centrului de greutate al barelor verticale amonte față de fața amonte a elevației. Aici contrafortul ajută cu adevărat: la bază d este de ordinul lungimii consolei aval, nu al grosimii elevației.
Lățimea activă a tălpii¶
Lățimea tălpii care conlucrează cu inima se calculează cu regula din Eurocodul 2, §5.3.2.1 (aceeași cu cea din Circulara de aplicare a NTC italiene), luând ca distanță între punctele de moment nul înălțimea contrafortului, l0 = Hc (consolă fără deschidere adiacentă):
unde i este interaxul contraforților și bw grosimea lor. Alegerea l0 = Hc (în loc de 2 Hc) este în favoarea siguranței. Valoarea beff este calculată de program, nu se introduce, și este tipărită în raport.
Exemplu: interax 2,00 m, contrafort de 0,20 m, bi = 0,90 m.
| Înălțimea contrafortului | beff,i | beff |
|---|---|---|
| 2,50 m | min(0,43; 0,50; 0,90) = 0,43 m | 1,06 m |
| 6,00 m | min(0,78; 1,20; 0,90) = 0,78 m | 1,76 m |
Acțiuni asupra T-ului¶
MDC calculează solicitările elevației pe metru de zid: forța axială N, forța tăietoare V și momentul M. T-ul preia acțiunile unui interax, plus greutatea W(z) a părții de contrafort de deasupra secțiunii și, în caz seismic, inerția acesteia:
unde (xg, yg) este centrul de greutate al părții de contrafort de deasupra cotei z, iar xb abscisa axei elevației la acea cotă. Momentul este pozitiv când întinde fața amonte a elevației (cazul obișnuit, împingerea pământului). Dacă în vreo secțiune momentul își schimbă semnul, secțiunea este verificată răsturnată: întinse sunt marginea înclinată și barele sale, comprimată este talpa.
Materialele secțiunii¶
- Beton comprimat: inima (pe partea marginii înclinate) și, dacă axa neutră ajunge acolo, talpa; betonul întins nu este luat în considerare.
- Armătură întinsă: barele verticale ale elevației pe partea amonte cuprinse în lățimea activă. Cu o armătură as,amonte pe metru:
Doar barele din interiorul beff contează ca armătură a T-ului (EC2 §9.2.1.2).
- Barele verticale ale elevației pe partea aval din interiorul beff și barele de pe marginea înclinată a contrafortului completează secțiunea; barele de pe margine sunt considerate cu înclinarea lor.
Verificările secțiunii în T¶
Încovoiere cu forță axială la SLU¶
Verificarea N-M folosește aceeași metodă ca secțiunea generică din RC-SEC: secțiunea este împărțită în fâșii, betonul urmează legea parabolă-dreptunghi (εc2 = 2‰, εcu = 3,5‰), iar oțelul legea elastic-perfect plastică cu deformația ultimă εud. Configurațiile de rupere sunt cele cu pivoții A, B, C (EC2 fig. 6.1, NTC 2018 §4.1.2.3.4). Pentru forța axială de calcul NT poziția axei neutre este căutată prin bisecție și se obține momentul rezistent; verificarea este
Forța tăietoare în inimă¶
Forța tăietoare este preluată de inima contrafortului, cu lățimea bw și înălțimea utilă d, conform NTC 2018 §4.1.2.3.5 (aceleași formule ca în EC2 §6.2).
Fără armătură transversală (§4.1.2.3.5.1):
cu k = 1 + (200/d)1/2 ≤ 2 (d în mm), vmin = 0,035 k3/2 fck1/2, ρl = As,T / (bw d) ≤ 0,02 și σcp = NT / Ac.
Cu etrierii inimii (§4.1.2.3.5.2), etrieri cu două ramuri cu aria Asw la pasul s:
cu ν = 0,5 și αc în funcție de compresiunea medie σcp. Înclinarea bielelor se alege cu 1 ≤ cot θ ≤ 2,5: se pornește de la cot θ = 2,5 și, dacă armătura este mai rezistentă decât bielele, se folosește valoarea cot θ care egalează cele două rezistențe. Rezistența este
Componenta verticală a forței din marginea comprimată înclinată reduce forța tăietoare din inimă: este favorabilă și se neglijează, în favoarea siguranței.
Lunecarea între talpă și inimă¶
Întinderea din barele tălpii crește spre bază; partea aflată în afara inimii trebuie transferată inimii prin forfecare prin elevație (EC2 §6.2.4). Între două secțiuni consecutive, la distanța Δx, variația forței din talpă pe fiecare parte este
iar tensiunea tangențială în planul de legătură talpă-inimă, cu grosimea s:
- Zdrobirea bielelor (θf = 45°): vEd ≤ ν fcd sin θf cos θf = 0,5 ν fcd, cu ν = 0,6 (1 − fck/250). Dacă nu este satisfăcută, programul cere mărirea grosimii elevației.
- Dacă vEd ≤ 0,4 fctd nu este necesară armătură suplimentară.
- În caz contrar armătura orizontală de coasere, totală pe cele două fețe, este
Elevația se încovoaie și pe orizontală ca placă (vezi mai jos). Conform EC2 §6.2.4(5), pe fiecare față se dispune valoarea mai mare dintre jumătate din armătura de coasere și un sfert din aceasta plus armătura cerută de încovoierea panoului:
Voalarea marginii libere comprimate¶
Contrafortul exterior este o placă subțire, rezemată pe elevație, cu marginea liberă înclinată comprimată. Stabilitatea sa este verificată ca voalare a unei plăci cu o margine liberă, cu compresiune maximă la marginea liberă și nulă la elevație:
cu k = 1,70 (EN 1993-1-5, tabelul 4.2), Eeff = Ecm / (1 + φ) = Ecm/3 (curgere lentă cu φ = 2), ν = 0,2, t = grosimea contrafortului, b = lungimea contrafortului la bază. Verificarea este satisfăcută dacă
(în proiectele cu tensiuni admisibile comparația se face cu 2 σ̄c). Dacă nu este satisfăcută, programul cere mărirea grosimii contrafortului.
Verificări în exploatare (SLS)¶
Tensiunile sunt calculate pe secțiunea în T fisurată (betonul nu preia întindere, coeficient de echivalență n = 15) și comparate cu limitele NTC 2018 §4.1.2.2.5:
- beton: σc ≤ 0,60 fck în combinația caracteristică (rară) și, prudent, și în combinația frecventă; σc ≤ 0,45 fck în combinația cvasipermanentă;
- oțel: σs ≤ 0,80 fyk în combinația caracteristică.
Deschiderea fisurilor în talpa întinsă (combinațiile frecventă și cvasipermanentă) se calculează cu EC2 §7.3.4:
cu kt = 0,4, k1 = 0,8, k2 = 1,0 (în favoarea siguranței), αe = Es/Ecm, ρp,eff = As,T / (beff hc,ef) și hc,ef = min(2,5 (c + φ/2); s/2). Limitele sunt cele din tabelul 4.1.IV al NTC 2018 pentru armături puțin sensibile:
| Condiții de mediu | Frecventă | Cvasipermanentă |
|---|---|---|
| Obișnuite | 0,4 mm | 0,3 mm |
| Agresive | 0,3 mm | 0,2 mm |
| Foarte agresive | 0,2 mm | 0,2 mm |
Tensiuni admisibile¶
Dacă proiectul folosește tensiuni admisibile (D.M. italian 14/02/1992) secțiunea în T este verificată prin calcul elastic (coeficientul de echivalență al proiectului), iar tensiunile sunt comparate cu σ̄c și σ̄s. Forța tăietoare din inimă este verificată cu τ = VT / (0,9 d bw) și valorile din D.M. 1996 (kg/cm²):
Dacă τ ≤ τc0 nu sunt necesari etrieri de calcul; dacă τc0 < τ ≤ τc1 etrierii inimii sunt dimensionați cu σ̄s pentru întreaga forță tăietoare; dacă τ > τc1 secțiunea este insuficientă și trebuie mărită grosimea contrafortului.
Elevația dintre doi contraforți¶
Între doi contraforți elevația se încovoaie atât pe verticală, cât și pe orizontală. MDC o calculează ca o placă elastică liniară (Kirchhoff), analizată cu elemente finite:
- panou dreptunghiular cu lățimea egală cu deschiderea liberă dintre contraforți, Lx = i − bw, și înălțimea egală cu cea a contrafortului;
- grosime egală cu grosimea medie a elevației, modul de elasticitate Ecm, coeficientul lui Poisson 0,2;
- rețea regulată 16 × 16 de elemente dreptunghiulare cu 4 noduri și 12 grade de libertate (deplasare și două rotiri pe nod);
- rezemări: încastrare la bază, încastrare pe cei doi contraforți (exactă prin simetrie pentru panourile interioare cu interax constant), marginea superioară liberă;
- încărcare: presiunea orizontală p(z) obținută, cotă cu cotă, din variația forței tăietoare pe metru calculate de MDC; include deci împingerea pământului, suprasarcinile, apa și seismul din combinație.
Din momentele plăcii (mx orizontal, my vertical, mxy de torsiune) se obțin armăturile, cu as = m / (0,9 d fyd) (σ̄s la tensiuni admisibile):
| Armătură | Moment | Unde |
|---|---|---|
| Orizontală, fața amonte | mx la încastrările pe contraforți | reazeme |
| Orizontală, fața aval | mx + |mxy| la mijlocul deschiderii | câmp |
| Verticală, fața amonte | −my + |mxy| (maximul pe lățime, la fiecare cotă) | în special la bază |
Armătura orizontală obținută astfel, combinată cu cea de lunecare talpă-inimă așa cum s-a descris mai sus, stabilește pasul armăturii de repartiție a elevației.
Armătura verticală a elevației pe partea amonte trebuie să satisfacă ambele verificări, care privesc elemente diferite (T-ul în ansamblu și încovoierea locală a panoului):
Ambele verificări se fac cu încărcarea completă. Nu se consideră nicio redistribuire plastică: momentele plăcii sunt luate așa cum rezultă din calculul elastic.
Armătura contrafortului¶
Armătura este proiectată de program pe toate combinațiile SLU:
- Barele verticale ale elevației pe partea amonte: în fiecare secțiune se mărește numărul de bare pe metru până când T-ul este verificat în toate combinațiile și armătura nu este mai mică decât cea cerută de placă; dacă nu este suficient, se trece la diametrul superior.
- Bare pe marginea înclinată a contrafortului: de regulă 2 bare cu diametrul nu mai mic de 16 mm și nici decât cel al barelor elevației; numărul și diametrul cresc dacă în vreo secțiune momentul întinde marginea.
-
Etrieri orizontali ai inimii, cu două ramuri: aria este cea mai mare dintre cea cerută de forța tăietoare și minimul NTC (§4.1.6.1.1)
\[A_{st,min} = 1{,}5\, b_w \quad \text{(mm}^2\text{/m, cu } b_w \text{ în mm)}\]cu pasul nu mai mare de 0,8 d (și de 33 cm); dacă pasul rezultă prea mic se mărește diametrul.
-
Armătura de repartiție a elevației: pasul se reduce dacă placa sau lunecarea talpă-inimă o cer; dacă ar fi necesar un pas sub 10 cm programul cere mărirea diametrului.
Barele de pe margine, etrierii inimii și armătura elevației apar în desen, în extrasul de armătură și în raportul de calcul, care prezintă și lățimea activă, acțiunile asupra T-ului și verificările secțiune cu secțiune, rezultatele plăcii și eventualele avertismente.
Avertismente¶
La sfârșitul calculului programul semnalează, printre altele:
- secțiunea în T nu este verificată nici cu armătura maximă → mărirea grosimii contrafortului sau a elevației, ori reducerea interaxului;
- forța tăietoare depășește rezistența bielelor inimii → mărirea grosimii contrafortului;
- biele zdrobite la lunecarea talpă-inimă → mărirea grosimii elevației;
- posibilă voalare a marginii libere comprimate → mărirea grosimii contrafortului;
- forța tăietoare, tensiunile sau fisurile neverificate într-o combinație, cu cota secțiunii.
Vederi ale zidului cu contraforți¶
Pe lângă secțiune, zidul cu contraforți se verifică cu trei vederi dedicate, alese din grupul CALCUL › Vederi (butoane sau lista Vederi).
Vedere frontală¶
Butonul Vedere frontală arată zidul văzut din aval, cotat: lungimea totală, pasul contraforților, grosimea, înălțimile elevației și ale fundației și, la zidurile pe piloți, șirul de piloți cu pasul lor. Contraforții sunt distribuiți la pas egal, primul și ultimul la capete. Vederea frontală nu necesită calculul. Lungimea este cea dată în Date geometrice.

În Date geometrice un avertisment semnalează când contraforții nu cad deasupra piloților (pasul contraforților nu este multiplu al celui al piloților, sau decalaj datorat lungimii zidului) și propune, cu un clic, valoarea care îi aliniază.
Tensiuni în elevație¶
Butonul Tensiuni elevație arată, pentru combinația aleasă în bară, tensiunile de încovoiere pe fața amonte a panoului dintre doi contraforți, obținute din placa cu elemente finite:
- în stânga tensiunea orizontală (din mx), care dimensionează armătura de repartiție; maximul este de regulă lângă contraforți;
- în dreapta tensiunea verticală (din my), care dimensionează armătura verticală dinspre amonte; maximul este de regulă la bază, la mijlocul panoului.
Scara merge de la albastru (compresiune) la roșu (întindere); punctul de întindere maximă este indicat cu valoarea și poziția. Vederea este disponibilă după calcul și numai cu contraforți exteriori: fără contraforți butonul este dezactivat.

Armături și coeficienți de siguranță¶
Vederea Armătură desenează contrafortul cu barele marginii înclinate și etrierii inimii, cu formele cotate ale barelor (pot fi trase cu mouse-ul; poziția se salvează în fișier). Sub desen sunt listați coeficienții de siguranță minimi (încovoierea T-ului, forfecarea inimii, armătura verticală și de repartiție a elevației, voalare) cu combinația și cota la care apar.

Vederea 3D (VIZUALIZARE › Vedere 3D) arată zidul, contraforții, armăturile, stratigrafia și piloții pe lungimea indicată în fereastră.
Limitele metodei¶
- Panourile de capăt (ultimul panou, cu o latură liberă) nu sunt tratate separat: toate panourile sunt calculate ca panouri interioare, încastrate pe cei doi contraforți.
- Fundația este calculată ca înainte: consola aval este verificată ca o consolă în fâșii de 1 m, fără a ține seama de rezemarea pe contraforți, ceea ce este în favoarea siguranței. Acțiunile asupra terenului și piloților sunt cele pe metru de zid.
- Contrafortul ocupă întotdeauna toată înălțimea elevației și toată lungimea consolei aval; nu se pot introduce contraforți mai scunzi sau mai scurți.
- Contraforții interiori nu sunt calculați ca elemente structurale (vezi mai sus).